Poezie contemporană


Mă chinuie talentul. Din nou.

E clar, rezultatul va fi iarăşi un dezastru.

Ce poate ieşi dintr-un chin? O meditaţie?

O aripă de înger? Un vis pierdut şi regăsit într-un craniu lucind?

Nimic. Expresie a plictisului şi nerăbdării,

A deziluziei şi a mirării

Creaţia astfel rezultată

E doar un semn de întrebare

Ascuns, undeva, în domeniul lui C

Unde C, ştim cu toţii, este o constantă

A cui? De când? Până unde?

Doar întrebări, niciodată răspunsuri

Care se adună pentru a ne încărca

Şi care se adună pentru a ne arăta

Că omul este, în fapt, doar o umbră…

Un gând despre „Poezie contemporană

  1. Ultramodernul, cândva, dicteu automat, propice „fotografiilor de interior”, iată, s-a clasicizat. Da, e o poezie intimistă autentică. Dureri avem, insatisfacţii din belşug, scriitori noian, cu cititorii e mai greu. Şi cu critica de întâmpinare. Noroc cu prietenii, atâţia câţi mai avem adevăraţi, ca să ne citim şi să ne încurajăm între noi…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s