De ce nu vom fi niciodată demni. Slugărnicia faţă de torţionari.


De ceva vreme, mai exact, de când a fost descoperit, torţionarul Vişinescu e mai prezent pe micile ecrane decât era Bote când s-a combinat cu Drăguşanca. Ceea ce, să fim serioşi, înseamnă ceva. Mai ales că televiziunile zise „de ştiri”, ele fiind, în fapt, „de manipulări”, s-au tot întrecut azi în a ne vorbi despre torţionar.

Jenant de-a dreptul mi s-a părut demersul Antena 3, pe care nu l-am putut urmări decât puţin, dintr-un prea mare sentiment de dezgust.

Acţiunea se desfăşura pe două planuri: în studio şi pe teren, la Vişinescu acasă. Reportera povestea cum Vişinescu a refuzat să vorbească iniţial. Dar deontologia şi tenacitatea jurnalistei, care „l-a îmbrobodit” iniţial cu o întrebare, precum ţigăncile la Obor când vând mărar şi pleci acasă şi cu ţelină, au învins. Brav popor român, şterge-ţi lacrima, uită că ţi-au murit rude şi prieteni în închisoarea de la Rm. Sărat, deoarece Vişinescu nu regretă nimic! Spune că a făcut doar ce era pus să facă.

Revenind, jurnalista din studio, demnă de o colaborare cu BBC, CNN… şi Dărâmata Tv începe să pună întrebări pentru care Andreea Marin, în vremurile când făcea „Surprize, Surprize”, ar fi invidiat-o. Ei bine, întrebarea viza ce simţise torţionarul când îşi exercita meseria. Sincer, întregul demers mi s-a părut a fi o incercare de reabilitare a unui criminal, a unui aşa-zis om.

Şi mă intreb: cât timp vom mai continua noi, ca români, să acceptăm asemena comportamente, asemenea atitudini, fără să le taxăm? Cît timp vom mai lăsa capul în jos ca să ne ferim grumazul de lama ascuţită a sabiei? Cât timp vom mai continua să simţim nevoia unui „tătuc”?

Un gând despre “De ce nu vom fi niciodată demni. Slugărnicia faţă de torţionari.

  1. Şi elevii de la Liceul Bolintineanu şi elevele arestate la Bacău de regimul Băs-Pont-Udrist vor avea ce povesti urmaşilor. Ţara în care „Dreptatea umblă cu capul spart” , unde „Şi plopul e înalt dar îl cacă ciorile” unde cine nu fură e condamnat la sărăcie şi umilinţe şi unde cocalarii fac nunţi împărăteşti, cu caleşti din argint, cravate din aur, în palate cu multe turnuleţe, e sortită pieirii. Ce să mai pierdem timpul vorbind despre „demnitate”!. Mai bine vorbim despre „demnitari” şi despre aburiţii sinucigaşi care „pun botul” la diversiunile mass media fără de care dezastrul nu ar fi fost posibil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s