Rezistenţa prin cultură


catharsisCând eram mică, aveam mai multe întrebări cărora nu le găseam răspuns. De-a lungul timpului, unele au fost rezolvate, altele uitate sau, pur şi simplu, ignorate, însă una mă mai „bântuie” şi acum. Şi, sincer, nu ştiu: să zâmbesc ca unui gând copilăresc atunci când îmi revine în prim-planul gândirii sau să meditez la însemnătatea ei?

Este vorba despre cei care scriu, lasă în urmă amintiri cuprinse în cărţi. Nu am înţeles niciodată de ce unii oameni îşi dedică viaţa scrisului, pasiune care îi macină, care îi aduce în negura deznădejdii dar care, paradoxal, îi înalţă? Oare acest catharsis despre care se tot face vorbire are vreun rol în existenţa umană?

Demersul meu interogativ de până acum pare să fi ajuns la un punct. Nu un punct generator de noi nelinişti, de noi frământări, de noi experienţe de autocunoaştere şi introspecţie, ci, pur şi simplu, la un capăt. Am înţeles. Brusc. Fără nici o urmă de îndoială, fără nici un tremur. Doar linişte. Şi o încrâncenare faţă de tot ceea ce văd.

Nu voi arunca în nimeni cu vorbe sau cu noroi. Nu voi încerca să arăt binele invocând răul făcut de alţii. Voi spune, doar, că, astăzi, în acest haos existenţial, politic, economic, social etc., am găsit o formă de rezistenţă: REZISTENŢA PRIN CULTURĂ.

Un gând despre “Rezistenţa prin cultură

  1. Dulci iluzii. Autoamăgiri sedative. Cele mai rezistente creaturi sunt brutele. Grobienii. Prin cultură nu se rezistă. Se îndură umilințe. Se rabdă. Se moare. Vreți să fiți rezistenți? Furați, mințiți, turnați, faceți crime, șantajați, cereți șpagă, îmbuibați-vă, trădați, scărpinați-vă în fund în public când se cântă imnul, bateți cruci pe la slujbe festive, băgați-vă în față la moaște, faceți tot răul de care sunteți în stare și poporul vă va respecta. Veți fi temuți, adulați și vi se va da cea mai bună pâine. Și cel mai bun vin. Și cele mai apetisante petreceri intime. Veți simți că trăiți. Vă vor mulțumi copiii, vă vor binecuvânta arhiereii, vă vor pomeni și mult lăuda neamurile. Veți deveni cetățean de onoare al urbei, ctitor de așezăminte/ unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte(M.Eminescu).Cultura? O nerozie. Geniul? O nefericire(același ME). Știți de ce geniile, telentele autentice, valorile sunt atât de puține față de puhoaiele de rezistenți? Simpul, selecția naturală funcționează. Rezistă exemplarele mânate de spiritul gregar, animate de instinctul primar agresiv. Pentru adevărații rezistenți, Cultura este produsul unor minți bolnave.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s