Transnistria altfel


che guevara Văd prin presa mioritică tot felul de materiale care arată cât de rău este în Transnistria şi cât suferă vorbitorii de română de acolo din pricină că nu pot vorbi dulcele nostru grai. Şi stau şi mă întreb, uneori, cât adevăr şi câtă manipulare există în toată această poveste, mai cu seamă că eu am fost în Transnistria, în perioada când la cârma statului se afla comunistul Igor Smirnov şi nu mi-a pus nimeni ştreangul de gât fiindcă am vorbit în româneşte sau fiindcă am făcut declaraţii la un post de televiziune de acolo.tv

În 2007, când am mers în „republica separatistă”, am plecat din Bucureşti cu trenul Prietenia, care a ajuns la Chişinău în dimineaţa zilei următoare. Pe durata drumului, nu am păţit nimic, nu m-a ameninţat nimeni, nu mi-a spus nimeni să nu vorbesc cu necunoscuţii.

Din Chişinău, am mers la Tiraspol cu jurnalistul Serioja Sandu, vorbitor de limbă română. Din nou, linişte şi pace. Evident că, o dată ajunsă la frontiera cu Transnistria, am aşteptat ceva până când s-au făcut formalităţile de intrare pe teritoriul lor, însă nici de această dată nu mi s-a clătinat vreun fir de păr –  de teamă, că, în bătaia vântului, se mai mişcau câteva, dar, vorba reclamei, „coafura rezistă”.

Am mers prin capitala temutului stat fără să întâlnesc militari, fără să îmi vorbească cineva urât şi chiar fără să am vreun sentiment de teamă. În definitiv, chiar nu aveam motiv. Am descoperit la ei mărfuri ca la noi imediat după revoluţie, plus sau minus câteva chestii.

După o scurtă incursiune în Tiraspol, am mers la conferinţa susţinută de preşedintele de atunci, Igor Smirnov, la Sovietul Suprem. Din nou, nu m-a atacat nimeni. Citisem în România despre ce se petrece, chipurile, în Transnistria, iar un cunoscut îmi spusese, mai în glumă, mai în serios că, dacă va fi să păţesc ceva, foştii angajatori vor spune că ei m-au trimis acolo, pentru a-şi face audienţe. smirnov

 Am ieşit pe străzile capitalei şi seara, prilej cu care am observat tineri, adolescenţi care se purtau firesc, ca orice alte persoane de vârsta lor. Am văzut cum totul se desfăşoară natural, cum oamenii sunt şi săraci – în mare parte, dar şi înstăriţi, am mers la magazinul Sheriff Tiraspol de unde am făcut cumpărături.

Am găsit oameni drăguţi, cu care m-am împrietenit şi alături de care m-am distrat. Am descoperit un loc interesant şi controversat.

Poate că şi locuitorii altor teritorii vor spune că la noi, în România, este rău, că ungurii vor autonomie, că peste tot ţiganii fac legea şi, poate, vor pleca la ei în ţară chitiţi să spună că una cu multe fuste, murdară şi cu bani în păr i-a jecmănit minţindu-i că le spune viitorul. Şi că toţi românii sunt aşa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s