Traiesc periculos…


… si nu pentru ca as practica vreun sport extrem, as avea amant sau as lua stupefiante. Astea par copilarii in comparatie cu traversatul corect in Bucuresti. Pulsul se accelereaza, tamplele zvacnesc, aerul miroase a sange-aiurea, a mizerie si a praf-iar pupilele se dilata. Este momentul sa traversez pe zebra la culoarea verde a semaforului. Fac doi pasi si ma trag inapoi. Un dement tocmai a apasat pedala de acceleratie. Aud cum urla si imi dau seama ca ma injura, dar este deja prea departe sa inteleg ce spune. Nu e greu de banuit, in orice caz.

Ma simt umilita si il injur in gand. Mai fac doi pasi, inca unul si am ajuns pe trotuarul opus. Vie, doar cu orgoliul sifonat. Nu-i nimic, imi iau revansa, cand traversez si vad cum masinile opresc cu scrasnet de roti. Uneori, se mai intampla sa am ocazia sa fac schimb de „amabilitati” cu soferii. De multe ori, alti pietoni, dornici sa isi ia revansa, mi-o iau inainte si trimit soferii in pantecele mamei.index

Da… e frumos… Imi povestea cineva ca a vazut cum doi soferi s-au luat la bataie pe strada.

Sa te plimbi relaxat prin Bucuresti, asta inseamna sa fii mafiot.

2 gânduri despre „Traiesc periculos…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s