Georgiana Arsene

„Ma intorc la tine in ciuda mandriei mele…”

A scris ea pe o hartie reciclata

Pe care, privind-o in lumina diminetii

In gerul care se lasa

Intr-o lumina piezisa

Avu senzatia ca hartia devine translucida

Si bucati de soare cald, torid, de iulie

Inundara camera

Undeva, departe, chipuri neclare

Si, in capat, o fiinta cunoscuta

Care ii soptea nimicuri

Vorbe goale.

Se facu frig. Stranse hartia

Avand senzatia prabusirii

Cu fiecare noua cuta a peticului.

Cand se trezi, in mana tinea doar un amestec

De hartie, pasta de pix si sudoare.