Georgiana Arsene
„Ma intorc la tine in ciuda mandriei mele…”
A scris ea pe o hartie reciclata
Pe care, privind-o in lumina diminetii
In gerul care se lasa
Intr-o lumina piezisa
Avu senzatia ca hartia devine translucida
Si bucati de soare cald, torid, de iulie
Inundara camera
Undeva, departe, chipuri neclare
Si, in capat, o fiinta cunoscuta
Care ii soptea nimicuri
Vorbe goale.
Se facu frig. Stranse hartia
Avand senzatia prabusirii
Cu fiecare noua cuta a peticului.
Cand se trezi, in mana tinea doar un amestec
De hartie, pasta de pix si sudoare.
