În Elveţia, dosarele despre activitatea armatei secrete a NATO au „dispărut”. Legătura cu serviciile secrete britanice


Departamentul Apărării din Elveţia a renunţat să mai caute documentele secrete dispărute, chipurile, într-un mod misterios. Un material interesant care arată că NATO începe să „răsufle”, dar care ar putea oferi explicaţii la isteria britanică din ultimele luni.

Georgiana Arsene

Aceste documente vizau activitatea grupului paramilitar anticomunist secret, cunoscut sub numele de cod P 26, informează Sputnik.md .

În luna februarie, presa a început să discute despre dispariţia fişierelor şi dosarelor ce conţineau – atenţie – informaţii despre posibile conexiuni ale Proiectului 26 – P26-cu alte organizaţii anticomuniste din Europa. Motivul pentru care subiectul a răbufnit în media a fost determinat de faptul că s-a constatat că au dispărut orice copii ale acestor documente din arhiva naţională.

Aceasta în condiţiile în care ministrul Apărării, Guy Parmelin, declarase anterior că instituţia pe care o conduce urmează să caute copii ale documentelor în propriile arhive. După declaraţia liniştitoare, acum, departamentul apărării a spus că renunţă la orice căutări. Previzibil, nu credeţi?

Investigaţiile urmează să fie continuate de o comisie parlamentară care se va ocupa de cele 7 fişiere şi 20 de dosare, incluse în aşa numitul raport Cornu, ce vizează grupul paramilitar secret care opera în afara controlului guvernamental.

 

Raportul este rezultatul unei anchete demarate oficial, după ce, în anul 1991, a ieșit la iveală existența grupului P26. În concluziile finale are raportului se menționează că P26 nu făcea parte dintr-o rețea europeană de organizații anticomuniste ale NATO.

Deși raportul va rămâne clasificat până în anul 2041, concluziile sale generale sunt cunoscute parțial prin intermediul unui scurt rezumat publicat în 1991.

Unii istorici și politicieni și-au exprimat îngrijorarea în privința dispariției fișierelor, considerând că acestea au fost distruse premeditat.

Surpriza a venit, însă, după ce, săptămâna trecută, guvernul elveţian a publicat o versiune puternic redactată a raportului din 1991, deci la 27 de ani distanţă după ce fusese iniţiată ancheta oficială. Acesta a furnizat detalii noi cu privire la legăturile existente între P26 şi serviciile secrete britanice, inclusiv despre modul în care acestea din urmă au instruit membrii grupului pentru organizarea unor acţiuni subversive.

Marea surpriză a venit după ce o versiune puternic redactată a raportului din 1991 a fost publicată de guvernul elvețian săptămâna trecută, la aproximativ 27 de ani după ce a fost inițiată ancheta oficială. Acesta a furnizat noi detalii privind legăturile dintre P26 și serviciile secrete britanice, inclusiv despre modul în care serviciile britanice au instruit membrii grupului pentru organizarea unor acțiuni subversive.
Identităţile membrilor grupului rămân secretizate, iar motivul aparent este acela de a proteja dreptul la viaţă privată al persoanelor care încă mai trăiesc.

Fostul deputat Josef Lang a declarat, într-un interviu acordat portalului elveţian de ştiri Watson, că a fost de acord cu părerea generală că ascunderea numelui persoanelor implicate în acest grup nu va aduce mari surprize.

Dar, a menţionat el, este regretabil că existenţa lor în document ar putea genera, probabil, noi teorii ale conspiraţiei şi a criticat secretomania guvernului ţării sale. Şi aceasta pentru că, prin publicarea unei versiuni puternic redactate a raportului Cornu, executivul protejează într-o mai mare măsură serviciile secrete străine decât o fac chiar ele. Image result for nato projekt 26

Acesta s-a referit, în special, la două rapoarte detaliate ale parlamentului Italiei cu privire la Operațiunea „Gladio”, o formațiune secretă controlată de NATO, care avea drept scop organizarea unei rezistențe armate în cazul unei agresiuni a URSS, fiind suspectată și de organizarea unor atentate teroriste pe teritoriul Italiei.

Ce a reprezentat Projekt 26

P26 a fost desființată în 1992. În acel moment era vorba de aproximativ 400 de membri, deși efectivul era de 800 în perioada războiului rece.

Existența organizației P26 a ieșit la iveală în anii 80, după ce au fost declasificate anumite documente din care rezultă că serviciile secrete elvețiene au urmărit sute de mii de oameni, în special cei care simpatizau cu comuniștii. În aceste documente desecretizate se menționa și misteriosul grup P26 (Projekt 26), care a fost înființat în anul 1979 și urma să organizeze o rezistență armată („stay-behind”) în cazul unei invazii a sovietelor.

În special, interesul deosebit față de această structură a fost provocat de asasinarea în anul 1990 a unui membru al organizației — Herbert Alboth. Acesta fusese găsit mort în propriul lui apartament, străpuns cu pumnalul său militar, iar poliția nu a descoperit nici astăzi autorii acestui omor. Se presupune că Alboth ar fi fost lichidat după ce a dezvăluit informațiile legate de existența grupului P26.

 O serie de personalităţi publice au solicitat demararea investigaţiilor referitoare la activitatea acestei organizaţii. Consiliul Federal a însărcinat, în anul 1990 pe anchetatorul special Pierre Cornu să investigheze activitatea P26. Raportul său a fost secretizat până în 2041. Publicităţii a fost dat numai un rezumat, dar, în 1991, guvernul elveţian a secretizat şi rezumatul.
După 27 ani, versiunea electronică a documentului a fost publicată în spaţiul virtual în data de 25 aprilie.

În raport se precizează evenimentele care au precedat înfiinţarea organizaţiei secrete dar şi obiectivele urmărite de această structură. În scopul prevenirii unei eventuale invazii a URSS, NATO a demarat operaţiunea „Gladio” în baza căreia în mai multe state au fost create armate secrete, care urmau să pregătească mişcări de rezistenţă armată, chiar dacă Elveţia nu este parte a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Raportul trebuia să stabilească dacă P26 avea legături cu alte organizaţii de gen din alte ţări europene şi dacă asta contravine statutului de neutralitate al ţării.
Conform raportului, agentul britanic de legătură se afla la Berna, iar membrii organizaţiei se deplasau în Marea Britanie cu ajutorul unor documente false, unde era instruiţi pentru desfășurarea acțiunilor subversive, propagandă, culegerea de informații, racolarea agenților și informatorilor. Membrii grupului nu cunoșteau numele adevărat ai instructorilor lor, care erau ofițeri, foști sau activi, ai serviciilor britanice. Elvețienii erau cazați în hoteluri, apartamente conspirative sau baze militare. În fiecare grup era cel puțin o femeie. Primele cadre care urmau să fie înregimentate în armata secretă a NATO au fost pregătite în anul 1967, cu 12 ani până la înființarea P26. Una din criticile aduse de raportul Cornu este următoarea: britanicii dispuneau de informații cu privire la structurile, obiectele, buncărele armatei secrete într-o măsură mai mare decât guvernul elvețian.

Sursa foto: aici 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s