Dacă nu era momentul 23 august, mulţi evrei din România ar fi avut de suferit!


Momentul întoarcerii armelor a reprezentat un moment esenţial nu doar în istoria României, ci şi în cea a Europei, eliberată de sub jugul fascist de către Armata Roşie.

Georgiana Arsene

Antonescu orchestrează moartea a sute de evrei

În lucrarea „În umbra Europei – două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea”, autorul Robert D. Kaplan vorbeşte despre ce a reprezentat înfrângerea naziştilor la Stalingrad.

„Sfârşitul deportărilor şi al crimelor în masă din Transnistria şi decizia de a nu-i trimite pe evreii din România spre lagărele morţii din Polonia sunt acte întreprinse după înfrângerea naziştilor la Stalingrad, când Antonescu a înţeles că Hitler s-ar putea să piardă războiul”. Op cit, pag 202.

Pentru o bună înţelegere a situaţiei trebuie făcută precizarea, extrem de importantă, că România lui Ion Antonescu era al doilea aliat al lui Adolf Hitler în Axă, în ordinea importanţei, după Italia lui Benito Mussolini, chiar dacă se poate spune că Antonescu i-a fost mai util lui Hitler decât Mussolini.

Preluând informaţia făcută publică de Dennis Deletant, în lucrarea „Aliatul uitat al lui Hitler: Ion Antonescu şi regimul său, România 1940-1944”, Kaplan notează că Antonescu a contribuit cu 585.000 de soldaţi români la ofensiva nazistă împotriva Uniunii Sovietice în perioada iunie-octombrie 1941.

„La Stalingrad, la sfârşitul anului 1942 şi începutul lui 1943, trupele române au luptat cu deosebită îndârjire alături de aliaţii germani. Întrucât era bogată în resurse naturale şi se afla în partea de sud a rutei de invazie a Operaţiunii Barbarossa, România furniza maşinăriei de război a lui Hitler cantităţi însemnate de petrol de la rafinăriile de la Ploieşti, precum şi alte materii prime”, notează sursa citată, la pagina 194.

Din toamna lui 1940 şi până în vara lui 1044, Antonescu a avut nu mai puţin de zece întrevederi cu Hitler, majoritatea în Austria şi Prusia Orientală. Imagini pentru ion antonescu hitler

„Antonescu a orchestrat personal, prin înfometarea deliberată şi „acte oribile de ucidere în masă” moartea a aproximativ 300.000 de evrei în nordul Bucovinei, în Basarabia şi în Transnistria, adică în zonele din estul şi nordul României cu populaţie majoritar românească” – pag. 195.

Cu toate acestea, potrivit lui Larry L. Watts, rata de supravieţuire a populaţiilor evreieşti în teritoriile aflate sub directa lui administraţie civilă şi militară, în graniţele legale ale României, a fost mai mare decât în oricare alt stat aliat.

SUA tolerează acţiunea românească împotriva URSS

Antonescu ar fi trebuit să oprească ofensiva românească pe Bug, deci nu ar fi trebuit să meargă mai departe, în stepele ruseşti.

„De altfel, chiar Statele Unite, în special, toleraeseră întreaga aventură românească contra aliatului lor, URSS, recunoscând legitimitatea recuceririi acelor teritorii româneşti. Erau dispuşi să accepte chiar şi instaurarea puterii româneşti pe Bug. Depăşirea acelei graniţe a însemnat, însă, războiul şi transformarea armatei române în carne de tun”, nota, în data de 3 aprilie 2016, adevarul.ro.

La Stalingrad, armata română înregistează o înfrângere care a reprezentat un dezastru fără precedent în istoria militară a românilor. În lupte au pierit între 140.000 şi 150.000 de militari, precum şi aproape toată tehnica de luptă.

În ceea ce priveşte pierderile provocate URSS de armata română, menţionez numai cele realizate de Armata 3, condusă de general de corp de armată Petre Dumitrescu, şi care a fost subordonata Armatei 11 germane, căreia i-a asigurat flancul stâng în timpul înaintării spre Bug şi apoi spre Nipru.

Ia parte în bătălia de la Marea Azov, care se termină cu distrugerea a două armate sovietice 9 şi 18.

Până pe 10 octombrie 1941, Armata 3 avansase 1700 km, purtase 4 mari bătălii şi 42 de lupte. Astfel, i-a provocat URSS pierderi estimate la peste 20.000 de morţi şi 40.000 de răniţi.

„Fuseseră capturaţi 15565 de prizonieri – exceptându-i pe cei predaţi deja germanilor, 149 de tancuri, 128 de tunuri, 277 de mitraliere şi 367 de puşti mitraliere. Pierderile se ridicau la 10541 de oameni (2555 morţi, 6201 răniţi şi 1785 dispăruţi)”, notează worldwar2.ro

După anunţarea armistiţiului, încearcă să îşi ducă trupele cât mai departe de sovietici. Nu reuşeşte, iar o mare parte a armatei 3 e luată prizonieră. Vorbim de 130.000 de soldaţi, iar aici sunt incluşi şi cei ai Armatei 4 de pe frontul din nordul Moldovei.

sursa foto

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un gând despre „Dacă nu era momentul 23 august, mulţi evrei din România ar fi avut de suferit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s