De ce nu se publică nimic despre Venezuela în limba română? Exceptând propaganda americană, desigur…


Există o dictatură teribilă în Venezuela, așa cum crede marea majoritate a românilor și moldovenilor? Anumite medii de comunicare din lume au ajutat la distorsionarea realității.

Georgiana Arsene

La întrebarea ”de ce nu se publică nimic despre Venezuela în limba română” orice individ care se pricepe cât de cât să folosească un calculator conectat la internet ar putea să mă conteste. Și, în sinea lui, ar avea dreptate: pe internet sunt o sumedenie de știri în limba română despre Venezuela.

Punct. Pentru că mai departe intervin alte întrebări și alte răspunsuri. Dacă există, desigur.

Prima întrebare ar fi aceea legată de regimul de la Caracas. Este el unul dictatorial și crud, așa cum orice român poate citi pe site-urile de știri din țara noastră sau din Republica Moldova – gen deschide.md / sau nu? Și în baza a ce putem decide că e vorba de dictatură?

De ce autoproclamatul președinte al Venezuelei, Juan Guaido, este prezentat, constant, drept un luptător pentru dreptate, în antiteză, desigur, cu ”întunecatul” Nicolas Maduro?

De când nu mai avem, în România, știri și informații corecte despre Venezuela și cine este de vină? Iată două întrebări la care o să vă prezint un răspuns în cele ce urmează.

Așa cum spuneam în introducerea acestui text, marea majoritate a românilor și moldovenilor cred că în Venezuela există o teribilă dictatură.

Cine a contribuit la crearea unei asemenea imagini?

Anumite medii de comunicare din lume, cum ar fi Reuters și AFP, au ajutat la distorsionarea realității despre ceea ce se petrece în Venezuela pentru a încerca să ”demonizeze” imaginea unui guvern, al cărui singur delict a fost SĂ ÎI AJUTE PE CEI MAI SĂRACI DIN ȚARĂ.

Zece fapte interzise publicării în română

În ultimii 30 de ani, nu mai puțin de zece fapte nu au fost niciodată publicate și, mai mult și mai grav este că au fost interzise în limba română în ultimii 30 de ani!!!

1.În 2003, președintele venezuelean Hugo Chavez a provocat plecarea deținătorilor de clinici și spitale private din Venezuela când a ordonat crearea programului gratuit de sănătate: ”Misiunea Dinăuntrul Cartierului”. Misiunea Dinăuntrul Cartierului, cu sprijinul Guvernului cubanez, avea ca obiectiv asistența medicală gratuită pentru peste 4 milioane de venezueleni care nu puteau plăti nici clinici și nici spitale private, notează Diago Arloo – 2018.

Această măsură le-a generat mari pierderi de bani deținătorilor de clinici și spitale private din Venezuela și nu au întârziat să protesteze. După câteva luni, totalitatea clinicilor și spitalelor private din Venezuela a publicat anunțuri în ziarele venezuelene cum că nu recunosc guvernul Hugo Chavez și au început să finanțeze mișcările din opoziție ca să pună presiune și să închidă Misiunea Dinăuntrul Cartierului. Pentru 2018, Misiunea Dinăuntrul Cartierului funcționează în continuare în Venezuela; și clinicile și spitalele private insistă în continuare că ”toți venezuelenii trebuie să plătească pentru sănătate pentru a-i îmbogăți pe proprietarii clinicilor și spitalelor private din Venezuela”.

  1. În 2003, Hugo Chavez a provocat mânia proprietarilor din toate instituțiile universitare private din Venezuela când a ordonat crearea Universității Bolivariene Venezuela și alte 34 de universități gratuite în Venezuela. Datorită acestei inițiative, universitățile private au pierdut mulți clienți (studenți), care au început să studieze în instituții publice gratuite. În mai puțin de un an, aproape 3 milioane de persoane au început să studieze în universități. Ca răspuns, proprietarii universităților private au cerut compensații guvernului lui Hugo Chavez și au solicitat închiderea noilor universități. În 2018, s-au inaugurat peste 54 de universități, 1200 școli și 3500 centre de învățământ gratuite care, potrivit proprietarilor universităților private: ”trebuie să fie închise”.
  2. În 2000, Chavez a provocat plecarea proprietarilor din mediile private de comunicare după ce a ordonat modificarea politicilor venezuelene de publicitate guvernamentală. Spre exemplu, în 1999, societatea venezueleană Petroleos de Venezuela (PDVSA), cea mai mare din lume, trebuia să plătească obligatoriu și prin lege, toată publicitatea sa către 5 agenții de presă (printre acestea REUTERS și AFP) și 7 televiziuni private din Venezuela (între acestea CNN). Aceste agenții au primit în peste 40 de ani, aproape 2000 milioane de dolari pentru publicitate. Datorită anulării bugetelor, două televiziuni – RCTV și GLOBOVISION – au avut pierderi în același an. Între timp, guvernul bolivarian a început să publice (în special) anunțurile în sistemul național al mediilor de comunicare publice și a organizat crearea a 1500 de medii alternative de comunicare în toată țara, ceea ce a terminat cu controlul de comunicare din partea mediilor private dându-le un nou motiv pentru a exercita presiuni împotriva guvernului lui Chavez pentru ca acesta să dispară. La Lovitura de Stat din 2002, împotriva lui Hugo Chavez, RCTV și GLOBOVISION au participat ca finanțatori și au instigat la asasinarea simpatizanților lui Hugo Chavez prin mesaje 24 din 24 de ore. În 2003, reprezentanții RCTV au chemat în instanță guvernul venezuelean, pentru că nu le-a dat publicitatea lui PDVSA și au reclamat guvernul lui Hugo Chavez că le-a afectat afacerea și ”nu avea dreptul să facă asta”. În acest moment RCTV a pierdut concesionarea pentru a transmite în Venezuela și GLOBOVISION a fost vândută.

Totuși, REUTERS, AFP, CNN atacă constant guvernul lui Nicolas Maduro în diferite limbi pentru a-l obliga ca PDVSA să le plătească pentru publicitate la fel ca înainte.

  1. În 2011, Chavez a provocat iritarea sectorului privat al construcțiilor în Venezuela când a ordonat crearea programului: ”Marea Misiune Casa Venezuela”. Încă o dată Chavez a stricat un tip de afacere oligarhică națională și l-a înlocuit cu un sistem public. În această nouă etapă, grupurile de constructori privați ai țării au jurat maximă adversitate lui Chavez pentru că le-a luat piața de cumpărare –vânzare de case și apartamente, pe care o considerau piață proprie și pentru că le-a redus clientela. În decembrie 2018, guvernul lui Nicolas Maduro a construit și a dat gratis 2.600.000 de case și apartamente mobilate, pentru populația Venezuelei între 2012 și 2018. Rezultatul a fost că societățile constructoare ale țării au avut mari pierderi pentru că nimeni nu mai cumpăra casele sau apartamentele lor, care erau evaluate la 50.000 dolari. Totuși, peste 8 milioane de venezueleni au reușit să-și obțină casa lor. În paralel, 10 familii proprietare de societăți constructoare venezuelene îi cer guvernului lui Nicolas Maduro să înfrâneze acest program care, în 2022, pretinde să ajungă la 5 milioane de apartamente, deoarece le produce pierderi.
  2. În 2006, Chavez a deranjat sectorul bancar privat național când a ordonat crearea Băncii Trezoreriei, Banca Femeii, Banca Poporului Suveran, Banca Bicentenarului, Banca Forței Armate Naționale Bolivariene, naționalizarea Băncii Venezuelei și eliminarea Băncii Industriale, printre altele. Guvernul lui Chavez avea ca obiectiv să depoziteze fondurile Statului venezuelean în bănci publice și nu private. Această decizie a dezlănțuit furia anumitor familii de proprietari de bănci naționale, pentru că se obișnuiseră să păstreze banii instituțiilor publice în seifurile lor. În 2009, diferite bănci private au refuzat transferarea banilor guvernului către noile bănci publice și au decis să și-i însușească. Acest lucru a provocat o criză bancară care s-a soldat cu închiderea a 9 bănci din Venezuela. În acest moment, banii guvernului Venezuelei se află în bănci publice, și băncile private continuă încă să-i ceară guvernului să le dea acești bani.
  3. În 2007, Chavez a dat o lovitură dură unui mare grup de avocați și partide politice din opoziție când sub o formă incredibilă a ordonat eliminarea avantajelor asociate notariatelor și registrelor comerciale din țară. În acel an, modelul folosit în sistemul de notariate și registre publice din Venezuela era franciza. Adică, un notar sau un funcționar al registrului public acumula și administra independent veniturile ca produs al activităților sale și le împărțea între angajații săi, familie sau prieteni. Spre exemplu, se știe că doar în iulie 2006 registrul comerțului din Orașul Bolivar a acumulat o sumă aproximativă de 200.000 de dolari (la schimb în bolivari pentru timpul respectiv) care au fost împărțiți între ștatul de plată (format din familiari și prieteni ai înregistratorului). Acest comportament era totalmente legal și legitim, dar când a aflat Chavez (după 8 ani în care nimeni nu i-a zis nimic, nici nu l-a informat despre asta) a eliminat legile care sprijineau acest sistem și a stabilit o linie de salarii pentru funcționarii notariatelor și ai registrelor. De atunci, mare parte din banii produși de către aceste instituții merge la Trezoreria Națională.
  4. În 2000, familia lui Henrique Machado Zuloaga, proprietara celei mai mari societăți producătoare de oțel din Venezuela (SIVENSA), nu a mai primit sprijin economic din partea guvernului lui Hugo Chavez. În mai puțin de trei ani, societatea a pierdut monopolul pe piața de oțel în Venezuela și a început să protesteze în contra guvernului venezuelean, au declarat fii lui Machado Zuloaga.
  5. În 2010, Chavez a distrus afacerea diferitor familii columbiene, venezuelene și americane când Forța Armată Națională Bolivariană a început să doboare sistematic aeronave care survolau ilegal teritoriul național pentru a transporta droguri. De fapt, corelarea acestor factori sugerează că pe măsură ce mai multe avioane mici au fost deturnate, a crescut mai mult atacul și disperarea elitelor politice columbiene împotriva guvernului venezuelean. În 2015, când Nicolas Maduro a închis granița cu Columbia, a provocat o altă daună organizațiilor columbiene situate în Cucuta, cei care controlau ahicunoscuta și foarte rentabila piață de revânzare a benzinei venezuelene. Reclamațiile de închidere a frontierei și deturnarea de avioane mici, au ajuns inclusiv până la președintele columbian Juan Manuel Santos și la președintele mexican Felipe Calderon, care au criticat acțiunea venezueleană pentru că au ”doborât aceste aeronave fără a-i anunța”.
  6. În 1998, Chavez a terminat cu intențiile continue ale clasei politice în legătură cu partidele politice venezuelene: Acțiunea Democrată și COPEI, când i-a chemat pe venezueleni să participe la un proces constitutiv. Din 1961 până în 1999, Venezuela a fost guvernată de către aceste două partide politice, care au transformat instituțiile publice în mari societăți familiale. Spre exemplu, Ministerul Afacerilor Externe din Venezuela, în 1998 era compus din peste 3500 de persoane care aparțineau a două familii, incluzând descendenții din a treia și a patra generație. Practic, toți diplomații venezueleni erau membrii de elită economică și politică din Caracas, utilizând ambasadele venezuelene ca birouri comerciale pentru societățile lor. Constituția din 1999 a obligat Statul venezuelean să permită o participare mai mare a venezuelenilor în instanțele politice și a demontat sistemul exclusiv și descalificator care atâția ani a guvernat Venezuela. Acest lucru a avut ca și consecință faptul că în anii 2000 și 2001, Acțiunea Democrată și COPEI au început să-i impună guvernului lui Hugo Chavez să numească drept miniștrii membrii din familiile lor. Desigur, Hugo Chavez a refuzat și această politică este valabilă.

10.În august 1999, mediile de comunicare din Venezuela au informat că, la o întâlnire a Însărcinatei cu Afaceri a Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Venezuela, aceasta a fost deranjată că președintele Hugo Chavez nu a îngenunchiat și nici nu s-a înclinat în semn de curtoazie atunci când s-au cunoscut. Hugo Chavez i-a spus că niciodată nu va face asta, ceea ce a făcut ca diplomata americană să abandoneze salonul de recepții. Mulți spun că acesta a fost începutul conflictului cu SUA.

Sursa foto: www.caribflame.com

Reclame

Un gând despre „De ce nu se publică nimic despre Venezuela în limba română? Exceptând propaganda americană, desigur…

  1. Mie mi-a atras atentia ce se spune pe la televiziuni apropo (si) de inflatia din Venezuela. La ei a crescut cu… 380.000% dar raportat la momentul inceperii crizei. In Romania, inflatia este de „doar” 4,7% insa, fata de luna anterioara. Daca o calculam fata de 1989, la cat oare se ajunge? Ca denominarea s-a facut din mai multe motive, cel decisiv fiind acela ca pc-urile nu mai faceau fata, oricat s-ar fi marit campurile (a coloanelor cu cifre). A, ca au castigat enorm afaceristii dupa asta, e alt gheseft. Buticareasa din blocul de alaturi imi spunea: pai ce pret este ala de 16 bani (dupa denominare)? Am pus 2 lei. 2 lei fiind 20.000 lei vechi, fata de 1.600 lei vechi deveniti 0,16 lei. Sa mai calculam? Oare cine sta mai rau, Venezuela sau Romania? Cu informatii false, noi traim foarte bine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s