R U Ș I I   și   A G A R T H A      


Parcă urmărindu-se cu orice preț, să se îmbine straniul cu insolitul, în revista Lumea nr. 7 (316) iulie 2019, a apărut un scurt articol, nesemnat, cu titlul: Rușii știu drumul spre tărâmul legendar din interiorul planetei

Georgiana Arsene

Pornind de la o informație neprobată documentar, conform căreia, la 11 septembrie 1945, serviciul secret sovietic (care? Probabil, cel de contraspionaj SMERȘ) ar fi preluat din cartierul general al marinei naziste (de unde?), hărțile pe care ar fi fost figurate intrările, „porțile” spre Agartha, legendarul centru suprem, aflat în interiorul Pământului.

Aduse cu mare discreție la Moscova, ele au fost studiate cu multă atenție. Unul din locurile de pătrundere ar fi în Antarctica, lângă Polul Sud, unde există o bază științifică rusească.

Dacă rușii dețin asemenea hărți, să fi trimis serviciile lor secrete exploratori care să intre prin Antarctica, în misteriosul tărâm subpământesc, se întreabă cu naivitate, autorul notei apărută în revista Lumea? Dar ceea ce decredibilizează, până la ridicul, întregul demers al acestuia, e modul fantezist în care pretinde că Abacumov, șeful SMERȘ, cât și rivalul său Merculov, omul lui Beria, ar fi fost suprimați pentru că știau, ca de altfel, și toți specialiștii care au analizat hărțile respective (dar atunci, cine ar mai fi știut de ele?…) În realitate, cei doi torționari și călăi din slujba lui Stalin au fost victimele suspiciunii paranoiace a acestuia, precum și a intrigilor și conflictelor dintre ei… (Merculov a fost excutat în decembrie 1953, iar Abacumov, în decembrie 1954, nu în 1951, cum greșit se afirmă în textul respectiv.)

Mânat de o irezistibilă ispită a efectelor senzaționale, autorul articolului din revista Lumea, profan și ignorant, nu pare să priceapă la ce se referă: este vorba de un centru iniţiatic suprem, numit în sanskrită, Agartha sau Şambala, în tradiţia tibetană. Existenţa sa a stârnit o amplă discuție în 1924, la redacţia periodicului Les Nouvelles Littéraires, unde fusese invitat polonezul Ferdinand Ossendovski  care vorbise despre acest misterios „oraș” subteran, Agartha, în care ar sălăşlui Regele Lumii, într-o celebră carte a sa, apărută atunci, în 1924, la Paris (tradusă în românește, cu titlul Fiare, oameni şi zei, Ed. Institutul European, Iaşi, 1994).

Ossendovski chimist de formaţie (consilier militar în armata rusă, apoi, consilier în guvernul Siberiei, proclamat de amiralul Kolceak, iar la momentul discuţiei, profesor la Academia militară din Varşovia) , a descris peregrinările sale prin Siberia, Mongolia şi Tibet, după căderea, în 1920, a lui Kolceac, sub presiunea Armatei Roşii sovietice. Cartea sa, deşi scrisă cu rigoare reportericească, se pretează la mai multe nivele de lectură, dintre care ultimul având un caracter ezoterico-sapienţial.

Regele Lumii, conducătorul suprem al Agarthei, dispune de capacitatea de a influenţa gândurile şi faptele conducătorilor legitimi ai popoarelor, oferindu-le o susţinere neştiută, dar eficace şi decisivă, atunci când ele sunt în consonanţă cu planul dumnezeiesc al destinului creaţiei, concordant cu idealul general al omenirii. Puterea sa copleşitoare deriva din harul de a valorifica tainica vocabulă Om (în formă scriptică, AUM), din formula sacră Om Mani padme hum. Imagini pentru AUM

Sursa foto: Wikipedia

Logos-ul divin este echivalabil cu Om – numele Regelui Lumii al primilor 64.800 de ani, respectiv, primul Manu (= om, în sanskrită), legislatorul primordial suprem care desemnează, în primul rând, un principiu, dar reprezentând totodată, arhetipul omului. Desigur, Manu este şi o funcţie – regentul ciclului uman, cumulând autoritatea spirituală şi puterea temporală. Om, fiind expresia nominală a Logos-ului divin şi etern, este principiul lingvistic motor prin care Regele Lumii guvernează cele trei niveluri ale Manifestatului: ceresc, psihic și corporal. Semnificaţia sa fiind simbolică, Manu desemnează Inteligenţa universală, care oglindeşte lumina spirituală, formulând Legea, proprie lumii noastre, respectiv, ciclului nostru major de existenţă.

În pofida ocultării intervenite de-a lungul timpurilor, s-a păstrat totuşi o comunicare între Centrul spiritual suprem şi centrele spirituale secundare, pe a căror hartă sacră schiţată în ordine simbolică şi necronologică, figurează: Lhassa, Athena, Roma, Ierusalim, Memphis şi Theba. Comunicarea lor cu Agartha, s-a făcut pe căi extraordinare, prin mijloace nevăzute şi nedezvăluite.

Este evident că autorului notei din revista Lumea îi scapă perspectiva mitico-legendară a semnificațiilor regatului subpământean Agartha, dar poate, rușilor nu!…

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s