Profesorii, obligați să se justifice pentru tot! O viață cu capul plecat?


Viața în învățământul din România se aseamănă din ce în ce mai mult, cu o luptă pentru supraviețuire, cu un câmp de luptă, uitându-se, uneori, că numai elevul are de pierdut la final…

Georgiana Arsene

Învățătoarea Florentina Golea a devenit cunoscută publicului larg anul trecut, după ce postarea sa de pe Facebook s-a viraliza rapid, fiindcă dascălul cerea ca profesorii să fie apărați.

O dorință sinceră și spusă din suflet, așa cum numai un om care își face meseria cu pasiune poate să procedeze.

Am întrebat-o, într-un interviu acordat Sputnik, mai multe lucruri despre școală, despre elevi, despre nemulțumirile părinților – și, Doamne, câte aș fi mai avut să întreb! – iar răspunsurile sale conturau tabloul deloc optimist al sistemului de educație din România.

Actul educațional este, desigur, afectat, de conflictele sau de disputele dintre dascăl și părinți. Imagini pentru school teacher

Sursa foto: huffpost.com

”E dificil și deloc firesc ca dascălul să se justifice pentru fiecare acțiune, pentru fiecare demers. El are o clasă de elevi, cunoaște potențialul, capacitățile, talentul, inclinațiile și aspirațiile fiecăruia și-și stabilește strategiile în așa manieră să-și atingă obiectivele și să aducă un plus valoare, răspunzând nevoilor fiecăruia. Demersurile întreprinse azi se vor reflecta în competențe formate sau se pot observa în comportamente ce nu pot fi măsurate imediat. Știe exact care-i sunt țintele, de aceea merită un vot de încredere și libertate în acțiune”, a explicat Florentina Golea.

Mă întreb dacă este normal ca omul de la catedră să fie nevoit să se justifice atât de mult. De ce ? Pur și simplu, de ce trebuie să stea cu inima cât un purice, în permanență, cu atenția sporită, temător să nu greșească, cine știe cum, cu o vorbă, cu un gest sau chiar și cu o privire?

Cât de multă ură există în societate la adresa cadrelor didactice dacă nu le putem acorda încrederea noastră și respectul cuvenit?

Cred că nici o altă profesie nu este atât de umilită. Și totuși… cu ce sunt mai prejos oamenii care lucrează în învățământ comparativ cu alții?

Încep să cred că bunul simț devine un handicap. Și e trist… Și dăunător…

Știți de ce? Pentru că educația este un proces de durată. Oamenii de calitate vor fugi de sistem, iar generațiile de mâine vor fi ”educate” de persoane care ar trebui, la rândul, să se cizeleze.

Poate că nu ar fi rău ca factorii de decizie să se aplece asupra sistemului de învățământ și să dea profesorilor o mână de ajutor.

Publicat de Georgiana Arsene

Sunt omul in care Yin si Yang sunt cand prieteni, cand dusmani. Oscilez intre a scrie despre politica, oameni comuni, oameni creativi, frumosi sau urati, controversati, despre ceaiuri, carti, evenimente si viata. Uneori, pun bucati mari din suflat pe care le imbrac in fantezie. Pentru ca nu imi plac oamenii sobri si cei care ma considera o ciudata. Iar blogul meu se adreseaza celor care au curajul sa fie ei insisi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: