Anul 1940 în Basarabia: țăranii întindeau pe drum mese cu vin și gustări pentru ostașii sovietici


Diplomații ruși la București fac lumină în privința evenimentelor din anul 1940 și subliniază că solicitarea sovietică pentru revenirea Basarabiei la URSS se bazează în totalitate pe normele de drept internațional din acea epocă.

Georgiana Arsene

Ieri, ca la un semn, sentimentele patriotice s-au trezit în români care au început să arunce cu vorbe grele la adresa rușilor – în mediul online, unde orice posesor de calculator sau telefon cu net devine expert în orice –  pe motiv că aceștia din urmă ne-ar fi luat Basarabia.

În fapt, potrivit Wikipedia, pe 28 iunie 1940 România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, cunoscut ca Basarabia și din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus de patru zile, România era amenințată cu războiul.

Într-o postare de pe pagina de Facebook, Ambasada Rusiei în România vine cu date clare, incontestabile despre faptele petrecute în urmă cu 79 de ani.

Potrivit diplomaților ruși, în 1940, Guvernul URSS, care nu a recunoscut niciodată aderarea Basarabiei la Regatul România, a trimis Guvernului român o notă, oferind, ”în scopul de a restabili dreptatea, să se procedeze împreună cu România pentru soluționarea imediată a problemei revenirii Basarabiei la Uniunea Sovietică”.

După ce s-a pronunțat acordul părții române de a-și retrage trupele la 28 iunie 1940, Armata Roșie a intrat nestingherit pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord.

”Analizând, în prezent, motivele care au adus omenirea la tragedia fără precedent al celui de-al Doilea Război Mondial, precum și lecțiile trase din acesta, ne permitem să afirmăm că o interpretare eronată a evenimentelor din vara anului 1940 în Basarabia l-a împins pe dictatorul I. Antonescu la decizia care s-a dovedit cu timpul una aproape fatală pentru România, și anume „să se poziționeze pe latura incorectă a istoriei”, prin aderarea la invazia Germaniei naziste în URSS. Consecințele acestui „calcul strategic eronat „, din păcate, sunt, de asemenea, resimțite și în România modernă”, punctează diplomații ruși.

Aceștia subliniază un aspect ignorat de români. Este vorba despre faptul că solicitarea sovietică pentru revenirea Basarabiei se bazează în totalitate pe normele de drept internațional din acea epocă, iar Protocolul de la Paris, din data de 28 octombrie 1920, cel notoriu, prin care foștii aliați ai Rusiei în cadrul ”Antantei”, fără acordul ei, au recunoscut ”suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei”, nu a intrat niciodată în vigoare din pricina refuzului Japoniei de a-l ratifica.

Soldații sovietici, întâmpinați cu bucurie de populația locală

Propagandiștii și rusofobii români ar trebui să nu se lanseze în acuzații mai mult sau mai puțin neobișnuite atunci când vorbesc despre atitudinea populației locale față de soldații sovietici.

Și aceasta pentru că amintirile martorilor oculari și numeroasele fotografii care s-au păstrat de atunci arată că trupele sovietice au fost întâmpinate de populația locală cu bucurie și chiar exaltare. Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: unul sau mai mulÅ£i oameni, mulÅ£ime şi în aer liber

La Varnița, Sîngerei, Mereni, Chetrosu, Todirești, Chirca, Calfa si alte localități prin care trecea drumul spre Chișinău, țăranii, de parcă urmând tradițiile unei nunți la țară, întindeau direct de-a curmezișul drumului mese cu vin și gustări, opreau coloanele militarilor și nu le permiteau să treacă până ce soldații nu gustau din merindele oferite, notează diplomații ruși la București.Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 10 persoane, persoane zâmbind, nuntă şi în aer liber

Sursa citată se întreabă, pe bună dreptate, cum poate fi explicat acest lucru dacă, potrivit ”experților” moderni ai istoriei relațiilor ruso-române, Basarabia a fost ”ocupată” de URSS?

În opinia reprezentanților Ambasadei Rusiei în România, o explicație foarte convingătoare a fost prezentată încă din anul 1924 într-o scrisoare către Ferdinand, Regele României, trimisă de 29 de senatori și deputați ai Parlamentului român, care reprezentau regiunea respectivă.

”Timp de șase ani, Basarabia este administrată într-un mod în care este imposibil să fie astăzi chiar și coloniile negre din Africa… Actualul regim din Basarabia nun mai poate continua! Basarabia nu mai poate, nu mai vrea să-l îndure!” se arată în documentul invocat.

Eventual, merită remarcat faptul că majoritatea reprezentanților aleși ai poporului menționați mai sus începuseră drept susținători consecvenți ai unionismului, și au rămas în continuare în poziția pe măsură, subliniază diplomații ruși.

Ambasada Sovietică de la București, asaltată de cereri ale basarabenilor

În perioada dintre cele două războaie mondiale, ținutul între râurile Prut și Nistru s-a transformat într-o sursă de materii prime ieftine și un furnizor de forță de muncă aproape gratuită. Conform datelor evidențiate de mai mulți cercetători, numărul total de locuitori care au părăsit Basarabia în perioada interbelică a ajuns la jumătate de milion de oameni.

De la finele lunii iunie 1940, mulți originari de pe teritoriul Moldovei moderne, nevoiți anterior să caute un destin mai prielnic în alte regiuni ale României, au decis să se întoarcă pe meleagurile lor natale. Încă de la data de 28 iunie, Ambasada Sovietică din București a primit aproximativ 250 de cereri din partea basarabenilor care rugau să li se permită să se reîntoarcă. Apoi, din toate colțurile României, în direcția Prutului s-au îndreptat puhoaie de oameni care se grăbeau spre casă, în pofida obstacolelor impuse de autoritățile locale. 

În data de 30 iunie 1940, Galațiul devine un loc al groazei. În piața din fața gării se adunaseră peste două mii de oameni, plecați din Basarabia, care așteptau să se întoarcă înapoi acasă.

Ce a urmat este cutremurător: piața a fost înconjurată de jandarmi și soldați. Oamenii au fost ținuți în plină arșiță, lipsiți de apă și alimente. Este de la sine înțeles că așteptarea s-a transformat în tortură.

Când oamenii au încercat să scape, s-a deschis focul asupra celor neînarmați. Aproape 600 de nevinovați au murit, în timp ce numărul răniților a fost dublu.

Ludmila Gorenco, veteran al muncii, rezident în orașul Bender, aceasta a fost martor ocular la tragedia de la Galați, de unde se întorcea acasă cu familia sa în acea zi.

Potrivit celor relatate de ea, acolo a fost atât de mult sânge încât, literalmente, acesta a inundat caldarâmul.

Basarabenii vor înapoi în patria lor – cu orice preț!

În ciuda tuturor acestor evenimente, oamenii doreau să se reîntoarcă în locurile lor natale. În mai puțin de o lună, aproximativ 150 de mii de refugiați s-au reîntors în Basarabia din România. În total, până la sfârșitul anului 1940, aproximativ 300 de mii de basarabeni s-au reîntors în patria lor din străinătate, inclusiv 220 de mii din România.

Tot în aceste zile s-a observat și dezertarea masivă a originarilor din Basarabia, care își îndeplineau serviciul militar în armata română. Doar în 10 zile, în perioada 28 iunie – 8 iulie 1940, potrivit Statului Major General Român, din armată au dezertat 61.970 de militari.

Pe 3 iulie, la Chișinău, a avut loc parada trupelor sovietice și demonstrația populară cu ocazia aderării Basarabiei la URSS. Iar la data de 2 august 1940, la cea de-a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la propunerea delegației Republicii Moldova, a fost adoptată Legea cu privire la instituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, care a devenit membru cu drepturi egale în familia celorlalte republici sovietice. Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: unul sau mai mulÅ£i oameni, mulÅ£ime şi în aer liber

” Până la începutul agresiunii împotriva URSS mai rămânea mai puțin de un an…”, au mai precizat diplomații ruși.

Sursa foto: Ambasada Rusiei în România

Reclame

Claudiu Voicu – portret de candidat


Se luptă cu mafia din Pătârlagele, are o carieră didactică în spatele căreia stă multă muncă și dăruire și, mai mult decât atât, este un soț model și un tată iubitor pentru cei doi copii ai săi, un băiețel și o fetiță.

Profesor licențiat în Educație Fizică și Sport, Claudiu Voicu nu a mai suportat să vadă cum viitorul copiilor săi și al celorlalți micuți din zonă este unul incert, așa că a decis să iasă la luptă și pentru asta și-a asumat că va fi atacat de cei care se opun progresului.

Fiind un om care a plecat de jos și a reușit în viață la superlativ, tenace, Claudiu Voicu știe că poate realiza multe pentru comunitatea din care face parte.

Cine cunoaște județul Buzău știe că aici găștile politice sunt foarte bine sudate, chiar dacă oamenii pleacă la diferite partide. Din punctul acesta de vedere, munca lui Claudiu poate părea o luptă cu morile de vânt. Și totuși, punându-și destinul în mâna lui Dumnezeu, el merge înainte, convins fiind că binele pe care dorește să îl facă se va materializa.

Popularitatea de care se bucură arată că Voicu este unul dintre favoriții competiției pentru primăria Pătârlagele. Drumul până aici a fost, însă, sinuos  și nu o dată cariera politică a lui Claudiu Voicu a părut că este într-un punct critic.

Ambasada Rusiei la București, lecție magistrală pentru ministrul român al Apărării – cum e cu ”Vin rusii?”


Diplomații ruși de la București au scris, pe pagina lor, un comentariu extrem de bine argumentat și de puternic în care explică foarte clar faptul că Rusia nu este agresor.

Georgiana Arsene

O declarație a ministrului român al Apărării Naționale, Mihai Leș, referitoare la evoluția securității în regiunea Mării Negre, unde, în opinia demnitarului nostru Rusia este cea mai mare îngrijorare a primit o replică magistrală din partea diplomaților Ambasadei Rusiei la București.

Redau integral mesajul reprezentanților Ambasadei Rusiei la București, așa cum a fost postat pe pagina de Facebook a instituției. Orice intervenție a mea – ca și comentariu – ar fi de prisos.

#RO Fantoma lui James Forrestal a apărut în Constanța?

Agenția de presă oficială română Agerpres a publicat declarația Ministrului Apărării Naționale al României, G. Leș de la conferința internaţională „Black Sea and Balkans Security Forum” din staţiunea Mamaia. Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: 1 persoană, costum

Textul complet al mesajului „Agerpres” este prezentat mai jos:

„Ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Leş, a declarat vineri, la conferinţa internaţională „Black Sea and Balkans Security Forum” ce se desfăşoară în staţiunea Mamaia, că evoluţia securităţii în regiunea Mării Negre presupune îngrijorări serioase, cea mai mare îngrijorare fiind Rusia.

„Evoluţia securităţii în regiunea Mării Negre presupune îngrijorări serioase. Există îngrijorări că situaţia aliaţilor nu este suficient de angajată. Cea mai mare îngrijorare este Rusia. (…) Marea Neagră este fundamentală pentru securitatea naţională a Rusiei, asigură control asupra Caucazului, Republicii Moldova şi a jumătate din Ucraina şi asigură o platformă pentru proiectarea forţelor şi influenţei în Balcani, Marea Mediterană şi Orientul Mijlociu. Obiectivul strategic al Rusiei este să aibă dominaţia asupra regiunii Mării Negre, iar strategia de securitate a Moscovei clasifică NATO ca domeniu de ameninţare militară la adresa securităţii Rusiei”, a spus Leş.

Potrivit acestuia, în Marea Neagră, Rusia are o atitudine agresivă constantă.

„Spre deosebire de regiunea Mării Baltice, în Marea Neagră, Rusia are o atitudine agresivă constantă. (…) România este inclusă ca ţintă potenţială pentru capabilităţile de atac ale Rusiei, fiind percepută ca centru de decizie NATO. (…) De la anexarea ilegală şi ilegitimă a Crimeei, Rusia şi-a intensificat acţiunile agresive în regiunea Mării Negre, în special împotriva Ucrainei, dar şi împotriva prezenţei aliate în zonă. Şi-a sporit prezenţa în zona Mării Negre, ca parte a unei strategii coerente, echilibrul militar a fost schimbat în mod fundamental în favoarea sa, iar Rusia este deja capabilă, dacă e necesar, să împiedice militar accesul extern la Marea Neagră”, a afirmat ministrul Apărării Naţionale.

El susţine că este necesară consolidarea poziţiei de apărare în regiunea Mării Negre.

„Atitudinea pasivă, de disuasiune, nu mai este eficace şi ar trebui să folosim o atitudine mai fermă în regiune. Este necesară o strategie aliată pe termen lung pentru a contracara tendinţele hegemonice ale Rusiei în regiune şi pentru a consolida poziţia de apărare a Alianţei şi a capacităţii şi rezistenţei aliaţilor”, a spus Leş.

Întrebat de ce ar avea nevoie România pentru a-şi spori capacitatea militară şi a face faţă potenţialului agresor Rusia, ministrul a afirmat că este nevoie de „apărare colectivă”.

„Şi dacă am avea 10% din Produsul Intern Brut sau 100% din Produsul Intern Brut pentru următorii nu ştiu câţi ani de zile, România nu va avea capabilităţi să poată face faţă singură la un astfel de potenţial agresor. Tocmai de aceea discutăm de apărare colectivă, de capabilităţi pe care le punem împreună pentru a putea face faţă unui asemenea agresor”, a declarat Gabriel Leş.

Oficiali ai NATO şi Uniunii Europene, reprezentanţi ai instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul relaţiilor externe şi securităţii naţionale şi invitaţi din zona academică participă, în perioada 12 – 14 iunie, la conferinţa internaţională „Black Sea and Balkans Security Forum”, ce se desfăşoară în staţiunea Mamaia. Forumul regional de securitate aduce în România invitaţi cu o vastă experienţă profesională, pentru a dezbate provocările clasice şi emergente de securitate din zona Mării Negre şi regiunea Balcanilor, potrivit unui comunicat de presă transmis de Primăria Constanţa.

Aflată la a treia ediţie, conferinţa „Black Sea and Balkans Security Forum” este organizată de asociaţia New Strategy Center, în parteneriat cu Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi Zona Metropolitană Constanţa”.

Povestea primului ministru al apărării americane, James Forrestal, care a fost cunoscut ca un muncitor neobosit în timpul vieții sale și ca a făcut multe pentru a mobiliza potențialul militar și economic american în timpul celui de-al doilea război mondial, vine imediat în memoria unui cititor experimentat. El a părăsit voluntar viața în mai 1949, aruncându-se pe fereastra unui spital de psihiatrie, potrivit conturilor martorilor oculari, strigând că „vin rușii!”. Până la sfârșitul vieții sale, J.Forrestal, în opinia medicilor și a celor din jurul său, a devenit nebun pe baza unei presupuse amenințări sovietice.

Suntem atât de încrezători în efectuarea unor astfel de evaluări, deoarece în 1949, la doar câteva luni după sinuciderea lui J.Forrestal, URSS a reușit să testeze prima bombă atomică – punând bazele creării unui potențial strategic pentru descurajarea nucleară, care rămâne garantul păcii comune până în prezent.

În ceea ce privește Statele Unite, după prima în istoria omenirii folosirea de către americani a armelor nucleare împotriva orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki în august 1945, până în 1949 în SUA a fost planificat urmatorul plan de distrugere a Rusiei Sovietice. Ca principală modalitate pentru aceasta, Pentagonul și Casa Albă au intenționat să utilizeze 300 de încărcături nucleare pentru a distruge mai bine de 100 de orașe și multe alte obiecte pe teritoriul sovietic, bineînțeles, cu populația civilă de acolo.

Acum recitiți cuvintele lui Gabriel Leș și întrebați-vă. Într-adevăr spiritul rebel al lui James Forrestal l-a invadat? Dacă pur și simplu nu-l dă odihnă laurii acestui faimos în timpul său rusofob și „luptător împotrivă pericolului rusesc”, atunci ne-am dori să atragem atenția asupra faptului că în ziua de azi dânsul este aproape uitat chiar și la el acasă, iar moștenitorii săi politici și spirituali încă răspândesc mituri și povesti de groază despre Rusia agresivă, acum sub hashtăgurile modernizate de „război hibrid”, „comunicare strategică” și etc. Principalul lucru este că bugetul militar nu se epuizează…

Propunem că evaluarea corectitudinii analizei ministrului român referitor la situația militaro-strategică din regiunea Mării Negre să fie făcută de experții militari adevărați, la care nu ne aparținem. Însă este important să ținem minte, că Rusia este de fapt acuzată de presupuse „superpregătiri militare” pe propriul său teritoriul…

Atrage atenția deosebită o afirmație cheie, dar de fapt falsă (premisă), care o face pe întreaga structură și concluzii să par foarte controversate, dacă nu chiar absurde. București-ul, chipurile, este centrul de luare deciziilor al NATO, care, după cum știți, sunt luate într-un loc complet diferit și în interesul unui stat complet diferit, anume – patria lui James Forrestal.

Privit în ansamblu: „Vin rușii!…”. Dar oare merită urmărit exemplul lui James Forrestal???

Sursa foto

Autorul seriei ”Țup” scuipă pe clasicii literaturii române și universale


Nu știu dacă e de râs sau de plâns, dar Alex Donovici, un scriitor, reclamă că autorii din lista de lecturi a copiilor pentru vacanță sunt… morți.

Georgiana Arsene

Mi-a sărit în ochi, acum câteva minute, titlul unui articol care mi-a amintit de melodia celor de la Sarmalele Reci – ”Țara te vrea prost”.

Este vorba despre ”Lista cărților suplimentare care îi nemulțumește pe părinți: ”E musai ca toți autorii recomandați pentru vacanță să fie decedați?”

Evident, o imbecilitate. Pe principiul acesta nu mai învățăm nici istorie, că, vorba aia, acolo au murit toți domnitorii, deci hai să nu traumatizăm copiii arătându-le că, spre exemplu, Ștefan cel Mare a trecut în lumea drepților.

Propun să învețe numai despre Iohannis și așa bifează și lecțiile despre teutoni. Doi în unu, cum s-ar zice.

Potrivit edupedu.ro, o listă cu sugestii de lectură pentru elevii de clasa a III-a și distribuită pe Facebook a generat o adevărată dezbatere online.

Alex Donovici, autorul seriei ”Țup” – iertată-mi fie crasa ignoranță, dar nu am auzit de el, s-a gândit să se promoveze că viața-i viață, banu-i ban și cititorii, tot mai puțini. Dar, ce și-o fi zis acesta, hai să mă bag în seamă, să atac listele de lectură pentru elevii ciclului primar, că, poate la anul mă impun și vând.

”E musai ca toți autorii români recomandați pentru vacanță să fie decedați și îngropați?” a scris Alex Donovici.

Nimic mai trist și mai ridicol. Oare dacă ar fi fost incinerați treceau de ”exigența” acestui scriitor contemporan, ÎN VIAȚĂ?

Imagine similară

Omul demonstrează o uriașă lipsă de respect față de clasicii literaturii – române sau universale și o crasă incultură. Nu trebuie ca Eminescu să fie în viață pentru a fi citit, la fel, Eliade sau Ion Creangă.

Pe acest principiu de gândire, ar trebui să fim un popor fără trecut și fără viitor, care trăiește într-un prezent continuu.

Sunt tare curioasă dacă va reuși să vândă ceva exemplare din ”Țup” după această ieșire mai mult decât penibilă…

Sursa foto

 

Întrebări în cazul Sorinei, fetița săltată de o femeie procuror și înconjurată de mascați


Povestea copilei adoptată de familia româno-americană continuă să stârnească reacții, iar întrebările legate de cazul său se înmulțesc.

Georgiana Arsene

Nu o să scriu aici reacțiile din online despre cazul Sorinei, fetița din Baia de Aramă, care a ajuns subiect de discuție la nivel național, după ce, nevrând să plece de la familia unde și-a petrecut vreo șase ani, a fost săltată de o doamnă procuror.

Circul a fost complet, cu mascați, cu polițiști, cu oameni simpli. Dincolo de grotescul și nefirescul situației rămâne drama unui copil care s-a văzut ruptă de cei care i-au fost alături de mică, practic cei care au învățat-o să vorbească, să dobândească o serie de deprinderi, să se simtă în siguranță.

Este vorba despre siguranța unui cămin. De azi încolo, fetița nu le va mai avea. În schimb, va purta mereu în minte momentul în care a fost luată de acasă ca o infractoare periculoasă.

Povestea ei o puteți citi aici, unde veți putea vedea și filmul complet al luării ei de lângă cei care i-au fost părinți. Asistenți maternali, na, ca să fiu precisă.

Copilul acesta va fi dus la mii de kilometri depărtare, într-un loc total străin, cu reguli noi, cu altă limbă și altă mentalitate. Va simți adânc senzația dezrădăcinării și nu va reuși să își găsească locul.

Felul în care a fost smulsă din mediul în care s-a dezvoltat o va face un copil problemă, un copil ce nu se știe dacă va reuși vreodată să se integreze.

Problema este că autoritățile române au dat dovadă de o cruzime fără margini față de acest suflet și așa chinuit, părăsit de cea care i-a dat viață.

De ce cuplul româno-american a dorit-o atât de tare pe Sorina? De ce, dacă i-a făcut asistentului maternal plângere pentru rele tratamente aplicate minorului, nu au reacționat similar în cazul procurorului de caz?

Dacă în cazul plângerii lor nu a apărut nicăieri dovada că fetița era tratată rău în familia respectivă, în cazul abuzului de azi – emoțional și fizic – filmat integral – lucrurile nu pot fi negate.

Mă întreb dacă autoritățile nord americane se vor sesiza în cazul acestui copil. Dacă vor considera că minorul a fost supus la rele tratamente în timpul ducerii la îndeplinire a acelui mandat, caz în care ar fi necesară declanșarea unei anchete.

Dacă nu, putem crede că americanii pot face absolut orice doresc aici, inclusiv să ia copii bătuți de Dumnezeu.

%d blogeri au apreciat asta: