E.S. Valery Kuzmin: „Nimeni nu este uitat şi nimic nu este uitat”.


Redau mai jos, integral, comunicatul Ambasadei Rusiei la Bucureşti aşa cum apare acesta pe pagina de Facebook. Românii nu ştiu să îşi cinstească eroii, dar asta nu înseamnă că nu putem învăţa. Citiţi şi luaţi totul ca pe nişte lecţii de istorie despre care nu vorbeşte nimeni.

„Despre evenimentele la Luduș dedicate celei de-a 73-a Aniversări a Marei Victorii

Pe data de 11 mai la memorialul militar din Luduș, în prezența domnului V.Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România, domnului A.Grinkevich, Ambasadorul Belarusei, și a domnului D.Batrashev, Ambasadorul Kazahstanului, a avut loc o ceremonie comemorativă în cinstea eroilor Armatei Sovietice, care și-au dat viață pentru eliberarea Europei de fascism.
Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române au ținut o slujbă de pomenire. Primarul Ludușului Cristian Moldovan, în discursul său, a menționat, în mod special, că nu există războaie bune sau rele, acestea toate sunt absurde, nedrepte şi inumane. Durerea, erorile, suferinţele trebuie depăşite, dar nu trebuie uitate.
În discursul său față de participanții ceremoniei comemorative, Ambasadorul Federației Ruse în România Valery Kuzmin a subliniat contribuția decisivă la victorie, adusă de popoarele Uniunii Sovietice, printre care au fost rușii și belarușii, kazahii și azerii, ucrainenii, turkmenii, tătarii, uzbecii – reprezentanți ai celor peste o sută de naționalități. El a menționat cu satisfacție că la etapa finală a războiului ostașii sovietici și români au luptat cot la cot împotriva unui inamic comun, și a apreciat foarte pozitiv cooperarea cu partea română, în special cu Oficiului Național pentru cultul eroilor de pe lângă Ministerului Apărării Naționale al României, în nobila cauză de a stabili numele ale soldaților necunoscuți, și a reconstrucției memorialilor militare pe pământul românesc.
Sacrificiul de sine în masă și eroismul soldaților din timpul celui de al Doilea Război Mondial ne dictează o datoria sacră de a realiza, în mod consecvent, consolidarea păcii și securității internaționale. Rusia, Belarus și Kazahstan se află în prim plan în acest sens. Ambasadorul și-a încheiat discursul prin cuvintele „Nimeni nu este uitat și nimic nu este uitat”.
Coroanele de flori la piedestalul monumentului au fost depuse în numele Ambasadelor Federației Ruse, Belarusei, Azerbaidjanului, Kazahstanului, precum și a primăriei orașului Luduș, a Consiliului județean Mureș și a reprezentanților Forțelor Armate Române. Fotografia postată de Ambasada Rusiei în România - Посольство России в Румынии.
La Primăria orașului Luduș au avut loc discuții prietenești între Ambasadorii celor trei țărimembre ale Uniunii Economice Eurasiatice (Belarus, Kazahstan și Rusia) și administrația orașului. La acest eveniment a participat și vicepreședintele Consiliului județean Mureș Ovidiu Dancu. Părțile au făcut un schimb de opinii cu privire la oportunitățile pentru stabilirea legăturilor reciproc avantajoase în domeniul comerțului, turismului, educației între statele-membre ale Uniunii Economice Eurasiatice și România, în special, pentru județul Mureș și orașul Luduș.
La finalul reuniunii Ambasadorul Rusiei i-a înmânat Primarului din Luduș suveniruri cu mascota celei de-a 21-a ediții a Campionatului Mondial de Fotbal FIFA, deschiderea căruia va avea loc în Rusia, pe 14 iunie 2018.”

 

Doar câteva vorbe


În cele ce urmează, voi pune pe blog o serie de comunicate oficiale postate de Ambasada Rusiei la Bucureşti pe pagina sa de Facebook. Iar motivul este acela de a vedea ce înseamnă să îţi cinsteşti eroii şi ce înseamnă să fii mândru de trecutul victorios al poporului tău. Poate vor învăţa şi românii ceva din asta, înainte să se afişeze, mândri, prin pieţele publice cu steagul UE şi al SUA.

Claudiu Voicu, gest de curaj. Scrisoare deschisă către parlamentarii buzoieni.


Scrisoare deschisă pentru parlamentarii buzoieni a candidatului la Primăria Pătârlagele, Claudiu Voicu

STIMAȚI PARLAMENTARI,

Personal, cred că pe fiecare ne interesează prezentul și viitorul. Pentru omul politic care își asumă o funcție aleasă de cetățeni, cred că cel mai mult contează capacitatea de a face ceva pentru cei care îl aleg,  să primeze serozitatea, onestitatea și respectul.

Faptul că în multe localități din România găsim primari care ocupă funcția de aproape 30  de ani este îngrijorător și nu mai poate fi pus pe seama calităților acestora, ci, evident, pe lipsa exercițiului democratic și a exercitării unui drept fundamental: acela de a alege și de a fi ales. Întâlnim chiar situații în care pentru primarul în funcție nu se găsește măcar un contracandidat, expresia ”alegeri libere” rămânand fără sens! cv2

În calitate de cetățean, de alegător și de viitor candidat la o funcție publică aleasă, îmi exprim solicitarea către parlamentarii buzoieni (și nu numai) de a iniția un proiect de lege care să limiteze la două numărul de mandate consecutive pe care le poate deține un primar. Consider că menținerea în funcție pe o perioadă mai îndelungată viciază interesele alegătorilor, duce la plafonare, ca să nu mai vorbim de ”mafia” constituită la nivel local prin trafic de influență, controlul  total asupra comunităților, acordarea unor beneficii, cum este și acel ajutor social, de care beneficiază și multe persoane care nu îndeplinesc condițiile pentru acordare, furând practic din banii noștri, ai tuturor.

Limitarea numărului de mandate al primarilor la maximum două ar avea ca efect creșterea   interesului tinerilor pentru politică, dând șanse mult mai multor aspiranți la funcția de primar.

Sper ca această idee să devină un proiect de lege, care să se concretizeze în realitate.

Cu stimă,

Claudiu Voicu

În Elveţia, dosarele despre activitatea armatei secrete a NATO au „dispărut”. Legătura cu serviciile secrete britanice


Departamentul Apărării din Elveţia a renunţat să mai caute documentele secrete dispărute, chipurile, într-un mod misterios. Un material interesant care arată că NATO începe să „răsufle”, dar care ar putea oferi explicaţii la isteria britanică din ultimele luni.

Georgiana Arsene

Aceste documente vizau activitatea grupului paramilitar anticomunist secret, cunoscut sub numele de cod P 26, informează Sputnik.md .

În luna februarie, presa a început să discute despre dispariţia fişierelor şi dosarelor ce conţineau – atenţie – informaţii despre posibile conexiuni ale Proiectului 26 – P26-cu alte organizaţii anticomuniste din Europa. Motivul pentru care subiectul a răbufnit în media a fost determinat de faptul că s-a constatat că au dispărut orice copii ale acestor documente din arhiva naţională.

Aceasta în condiţiile în care ministrul Apărării, Guy Parmelin, declarase anterior că instituţia pe care o conduce urmează să caute copii ale documentelor în propriile arhive. După declaraţia liniştitoare, acum, departamentul apărării a spus că renunţă la orice căutări. Previzibil, nu credeţi?

Investigaţiile urmează să fie continuate de o comisie parlamentară care se va ocupa de cele 7 fişiere şi 20 de dosare, incluse în aşa numitul raport Cornu, ce vizează grupul paramilitar secret care opera în afara controlului guvernamental.

 

Raportul este rezultatul unei anchete demarate oficial, după ce, în anul 1991, a ieșit la iveală existența grupului P26. În concluziile finale are raportului se menționează că P26 nu făcea parte dintr-o rețea europeană de organizații anticomuniste ale NATO.

Deși raportul va rămâne clasificat până în anul 2041, concluziile sale generale sunt cunoscute parțial prin intermediul unui scurt rezumat publicat în 1991.

Unii istorici și politicieni și-au exprimat îngrijorarea în privința dispariției fișierelor, considerând că acestea au fost distruse premeditat.

Surpriza a venit, însă, după ce, săptămâna trecută, guvernul elveţian a publicat o versiune puternic redactată a raportului din 1991, deci la 27 de ani distanţă după ce fusese iniţiată ancheta oficială. Acesta a furnizat detalii noi cu privire la legăturile existente între P26 şi serviciile secrete britanice, inclusiv despre modul în care acestea din urmă au instruit membrii grupului pentru organizarea unor acţiuni subversive.

Marea surpriză a venit după ce o versiune puternic redactată a raportului din 1991 a fost publicată de guvernul elvețian săptămâna trecută, la aproximativ 27 de ani după ce a fost inițiată ancheta oficială. Acesta a furnizat noi detalii privind legăturile dintre P26 și serviciile secrete britanice, inclusiv despre modul în care serviciile britanice au instruit membrii grupului pentru organizarea unor acțiuni subversive.
Identităţile membrilor grupului rămân secretizate, iar motivul aparent este acela de a proteja dreptul la viaţă privată al persoanelor care încă mai trăiesc.

Fostul deputat Josef Lang a declarat, într-un interviu acordat portalului elveţian de ştiri Watson, că a fost de acord cu părerea generală că ascunderea numelui persoanelor implicate în acest grup nu va aduce mari surprize.

Dar, a menţionat el, este regretabil că existenţa lor în document ar putea genera, probabil, noi teorii ale conspiraţiei şi a criticat secretomania guvernului ţării sale. Şi aceasta pentru că, prin publicarea unei versiuni puternic redactate a raportului Cornu, executivul protejează într-o mai mare măsură serviciile secrete străine decât o fac chiar ele. Image result for nato projekt 26

Acesta s-a referit, în special, la două rapoarte detaliate ale parlamentului Italiei cu privire la Operațiunea „Gladio”, o formațiune secretă controlată de NATO, care avea drept scop organizarea unei rezistențe armate în cazul unei agresiuni a URSS, fiind suspectată și de organizarea unor atentate teroriste pe teritoriul Italiei.

Ce a reprezentat Projekt 26

P26 a fost desființată în 1992. În acel moment era vorba de aproximativ 400 de membri, deși efectivul era de 800 în perioada războiului rece.

Existența organizației P26 a ieșit la iveală în anii 80, după ce au fost declasificate anumite documente din care rezultă că serviciile secrete elvețiene au urmărit sute de mii de oameni, în special cei care simpatizau cu comuniștii. În aceste documente desecretizate se menționa și misteriosul grup P26 (Projekt 26), care a fost înființat în anul 1979 și urma să organizeze o rezistență armată („stay-behind”) în cazul unei invazii a sovietelor.

În special, interesul deosebit față de această structură a fost provocat de asasinarea în anul 1990 a unui membru al organizației — Herbert Alboth. Acesta fusese găsit mort în propriul lui apartament, străpuns cu pumnalul său militar, iar poliția nu a descoperit nici astăzi autorii acestui omor. Se presupune că Alboth ar fi fost lichidat după ce a dezvăluit informațiile legate de existența grupului P26.

 O serie de personalităţi publice au solicitat demararea investigaţiilor referitoare la activitatea acestei organizaţii. Consiliul Federal a însărcinat, în anul 1990 pe anchetatorul special Pierre Cornu să investigheze activitatea P26. Raportul său a fost secretizat până în 2041. Publicităţii a fost dat numai un rezumat, dar, în 1991, guvernul elveţian a secretizat şi rezumatul.
După 27 ani, versiunea electronică a documentului a fost publicată în spaţiul virtual în data de 25 aprilie.

În raport se precizează evenimentele care au precedat înfiinţarea organizaţiei secrete dar şi obiectivele urmărite de această structură. În scopul prevenirii unei eventuale invazii a URSS, NATO a demarat operaţiunea „Gladio” în baza căreia în mai multe state au fost create armate secrete, care urmau să pregătească mişcări de rezistenţă armată, chiar dacă Elveţia nu este parte a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Raportul trebuia să stabilească dacă P26 avea legături cu alte organizaţii de gen din alte ţări europene şi dacă asta contravine statutului de neutralitate al ţării.
Conform raportului, agentul britanic de legătură se afla la Berna, iar membrii organizaţiei se deplasau în Marea Britanie cu ajutorul unor documente false, unde era instruiţi pentru desfășurarea acțiunilor subversive, propagandă, culegerea de informații, racolarea agenților și informatorilor. Membrii grupului nu cunoșteau numele adevărat ai instructorilor lor, care erau ofițeri, foști sau activi, ai serviciilor britanice. Elvețienii erau cazați în hoteluri, apartamente conspirative sau baze militare. În fiecare grup era cel puțin o femeie. Primele cadre care urmau să fie înregimentate în armata secretă a NATO au fost pregătite în anul 1967, cu 12 ani până la înființarea P26. Una din criticile aduse de raportul Cornu este următoarea: britanicii dispuneau de informații cu privire la structurile, obiectele, buncărele armatei secrete într-o măsură mai mare decât guvernul elvețian.

Sursa foto: aici 

 

 

Un neica nimeni îl jigneşte pe Vladimir Putin. În paralel, chiar iubiţii lui vestici îi dau peste nas


Totul a pornit de la postarea unui individ într-un grup de pe Facebook. Nu e cineva cunoscut, dar timpul îi arată că prostia şi răutatea ies la iveală.

Georgiana Arsene

Acum vreo câteva zile, navigând pe net şi, mai exact, pe Facebook, dau, în grupul „Mugur Ciuvică Răzvan Savaliuc Grupul Investigaţii Politice” peste postarea unui anume Marian Antonescu care, referindu-se la un articol despre noile arme nucleare ale Rusiei, s-a arătat extrem de indignat că, vezi Doamne, din vocabularul Rusiei a dispărut cuvântul „pace”. Asta în condiţiile în care, aşa cum bine remarca un comentator, teritoriul Rusiei este înconjurat de baze militare NATO.

„Putin, care este un urmaş al traco geţilor nu pare un om nărod. Câţi oameni ar trăi bine dacă nu s-ar cheltui sume enorme pe aceste instrumente ale morţii?”, a scris Antonesscu, brusc îngrijorat de soarta ruşilor. Fotografia postată de Georgiana Arsene.

Fotografia postată de Georgiana Arsene.

Să lăsăm aiurelile şi să vedem ce spune adevărul.ro în ediţia de astăzi. „Rusia dispune de un avantaj substanţial în Europa de Est, consideră autorii unui raport al Academiei Militare a SUA din West Point. Căile ferate existente în ţările baltice nu permit blocului militar să expedieze trupe şi tehnică militară atât de rapid cum o poate face Rusia, menţionează ei”.

Ce să înţelegem de aici? Nimic altceva decât faptul că Rusia nu poate şi nu trebuie să rămână pasivă la ofensiva NATO. Vedem clar cum Occidentul vrea război.

Occidentul, am arătat şi în articolele anterioare, provoacă. Presa din România îi ţine isonul.

Dar dacă NATO este o organizaţie pacifistă, atunci ce caută să transporte echipament militar în Estonia, aflată la scurtă distanţă de Sankt Petersburg? De ce mută echipament militar în Ţările Baltice?

Situaţia aceasta nu poate dura la nesfârşit. Situaţia internaţională devine tot mai tensionată, pe fondul scandalului în care este implicat, pe de o parte, Israelul şi SUA, iar, pe de alta, Iranul.